DESPRE PANICĂ

 
 

Tulburarea de panică este una dintre cele mai severe probleme de anxietate, care apare cam la 2-5% din oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, "ca din senin".

Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de regulă ating intensitatea maximă în primele 10 minute. Atacurile de panică pot apărea din când în când sau, dimpotrivă, foarte frecvent și de multe ori nu pot fi prezise (adică elementul declanşator îi este necunoscut persoanei în cauză).

De exemplu, se poate întâmpla ca persoana să urce pe scări câteva etaje și dintr-o dată să se simtă copleșită de o senzație de rău, să amețească și să i se pară că inima îi va ceda. Sau aceleași senzații pot apărea la volanul unei mașini, fără ca persoana să fi depus în prealabil un efort fizic.

Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar întotdeauna sunt foarte neplăcute, iar persoana este convinsă că sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în pericol de acestea:

>> Atenție! Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală (de exemplu: hipertiroidism, hipoglicemie, tulburări cardiovasculare precum prolaps de valvă mitrală, astm, edem pulmonar). Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică. De regulă, persoanele cu atac de panică își fac numeroase controale medicale înainte să consulte serviciile unui specialist în psihologie/psihiatrie. Acest lucru este firesc și este foarte recomandat ca înainte de stabilirea unui diagnostic de tulburare de anxietate și începerea oricărui tratament să se facă un consult medical de specialitate care să excludă orice condiție medicală care poate avea simptome similare.

Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. De fapt, multor persoane li se întâmplă ca de-a lungul vieții să treacă printr-un atac de panică (sau chiar prin mai multe) și nu dezvoltă o tulburare clinică. Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o persoană trece în mod recurent prin atacuri de panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la acestea. De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de implicațiile pe care atacurile de panică le vor avea asupra vieții sale. "Dacă într-o zi chiar o să mor? Dacă voi înnebuni? Dacă n-o să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?"

Din cauza preocupării intense de a nu trece prin noi atacuri de panică persoana își modifică considerabil comportamentul, evitând numeroase situații care i-ar putea declanșa astfel de atacuri. De exemplu, o persoană care a avut atacuri de panică la volan, refuză să mai conducă. Sau o persoană care a avut atacuri de panică când a rămas singură acasă sau pe stradă, încearcă să fie mereu însoțită de o persoană de încredere. Un alt exemplu frecvent, o persoană care a avut atacuri de panică după un efort fizic, evită un număr mare de activități care implică un astfel de efort - evită sportul, mersul pe jos, urcatul scărilor, sexul.

Pe scurt, un diagnostic clinic este luat în vizor atunci când persoana are mari dificultăți de a-și desfășura activitățile cotidiene, când viața socială sau activitatea profesională este puternic deteriorată sau când calitatea vieții per total scade considerabil.

Dacă aceste lucruri ți se par familiare și ești îngrijorat că ai putea să ai simptomele tulburării de panică, un bun instrument de evaluare a simptomelor de anxietate poate fi accesat gratuit aici: Inscriere studiu PAX.

Revino la începutul paginii



Cum se tratează panica?

Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate - care se aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

În continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. De ce? Pentru că avem suficiente studii clinice care arată că acest tratament este eficient (de exemplu: Studiul lui David Barlow din JAMA în 2000 care arată că efectul psihoterapiei este egal cu cel al medicației când sunt aplicate independent; sau Studiul lui Michelle Craske din Psychological Medicine în 2005 care arată că adăugarea psihoterapiei la medicație sporește impactul tratamentului) și este recomandat de numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: Ghidul Asociației Americane de Psihiatrie sau Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie).

1. Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (prescurtată adesea CBT, din engleză cognitive-behavioral therapy) se bazează pe nenumărate studii clinice care arată că problemele psihologice de tip anxietate și depresie pot fi corectate prin modificare modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează.

Practic, prin psihoterapia CBT persoanele cu atacuri de panică învață că simptomele lor inconfortabile nu sunt deloc periculoase și că se află mereu sub controlul minții lor. Mai mult, ei învață că pot tolera teama de atacuri de panică și că pot să se confrunte cu acele situații pe care obișnuiau să le evite. De asemenea, un lucru deosebit de important pe care aceste persoanele îl învață pe parcursul psihoterapiei sunt strategii eficiente de relaxare a corpului și a minții. Anxietatea este o problemă epuizantă, atât pentru minte, cât și pentru corp, tocmai pentru că menține individul într-o stare permanentă de tensiune sau neliniște. De aceea, un scop major al psihoterapiei este de a învăța persoanele cum să se relaxeze prin niște proceduri de respirație, relaxare musculară, autosugestie sau exercițiu fizic.

2. Se poate face psihoterapie online?

În ultimii ani, tot mai multe persoane caută servicii psihologice online, din numeroase motive, cum ar fi:

De aceea, specialiști din întreaga lume au început să ofere servicii de evaluare psihologică și programe de psihoterapie prin intermediul internetului. Deja avem suficiente studii clinice care arată că problemele de anxietate pot fi tratate eficient prin intermediul internetului (se poate consulta în acest scop pagina de Resurse de pe site-ul Asociației de Consiliere și Psihoterapie Online din România). Mai mult, avem studii clinice care compară în mod direct psihoterapia CBT online cu cea tradițională (față-în-față), iar rezultatele arată cele două forme de terapie pot fi la fel de eficiente (vezi studiul lui Gavin Andrews din PLoS în 2010).

Prin urmare, psihoterapia online în tulburarea de panică, și anxietate în general, funcționează. Cum putem înțelege acest lucru? În primul rând, programele de psihoterapie online sunt realizate de specialiști și utilizează la bază aceleași principii de intervenție care au fost validate în formele tradiționale de psihoterapie CBT. În al doilea rând, psihoterapia trebuie înțeleasă ca un proces ce are loc în mintea noastră, nu în jurul nostru. Psihoterapia funcționează pentru că schimbă ceva în mintea noastră, în modul nostru de a fi. Aceste schimbări se produc deoarece lucrurile pe care le citim, pe care le discutăm și exercițiile pe care le facem au consecințe asupra modului nostru de gândire și asupra viitoarelor noastre acțiuni. De aceea, psihoterapia nu este dependentă de prezența fizică a unui psihoterapeut - ci de posibilitatea ca cel care are nevoie de ajutor să intre în contact cu acele resurse psihologice (de exemplu: explicații, figuri, exerciții, încurajări, exemple, demonstrații, povești de succes) care vor avea un impact benefic asupra minții sale. Iată de ce un program online bine croit poate să dea rezultate foarte bune în tratamentul anxietății.

În România psihoterapia Tulburării de panică se poate realiza online prin intermediul platformei profesionale PAXonline. Dacă sunteți interesat să aflați mai multe despre modul în care se desfășoară programul de tratament PAXonline pentru Panică, consultați pagina: Tratamentul PAXonline.

Revino la începutul paginii